Cea de-a treia carte a autoarei, Chimia departarilor, nu repeta traiectoria celorlalte doua, avand insa elemente de legatura intre ele: fiecare investigheaza fiinta umana si toate sentimentele care tin de ea. iin aceasta ce acum, insa, miza mare o are iubirea, iubirea in insingurare cel mai adesea. Sunt patru personaje carora autoarea le-a dat viata si le-a interconectat la iubire prin spatiul virtual, deloc de neglijat in aceasta lume alungata din spate de diverse cerinte, unele reale, altele construite. Dragostea, pamant al fagaduintel, ravnit de toti, poate deveni fericire — aici intre perechile de eroi al Ancal Dragomirescu —, doar daca acestia, intr-un final, au disponibilitate sufleteasca si generozitatea necesara s-o primeasca si s-o ofere. Numai ca autoarea, preventiv, introduce cuvintele departare si chimie, amandoua putand sa conlucreze la implinirea iubirii in pereche, sau numai la asumarea unei noi experiente in dragoste. Fiecare erou al cartii viseaza o iubire totala, faureste strategii imaginare despre intalniri utopice, fara sa ia in calcul ca tiparele nu se potrivesc cu realitatea, ca distantele in spatiu, uneori, isi spun cuvantul, ca, alteori, dorinta de a se realiza l‘n cariera sugruma firavul puiet, care ar fi putut creste. Prin teoria amanarii, gasita si folosita de eroi in volum, dragostea e o tema cu deschidere spre o noua investigatie romanesca.In acest roman o lectura agreabila si instructiva in care interdisciplinaritatea e un element de surpriza, ne regasim fiecare dintre noi daca avem puterea de a recunoaste ca, la randu-ne, am trecut prin asemenea experiente.