E usor sa te bati cu pumnul in piept ca iubesti Romania. E simplu sa-ti cumperi un fular in culorile tricolorului – rosu, galben si albastru – si sa iesi in piata de 1 Decembrie, la un pahar de vin gratis. E comod sa te certi in diferite grupuri pe Facebook cu „nenorocitii care nu iubesc trupul patriei mama si-l pangaresc“. E la indemana sa-ti lipesti pe manseta o eticheta care urla ca „romanii sunt frumosi“. E confortabil sa te impaunezi cu reusitele altor romani, altii decat tine – fie ca vorbim despre filme romanesti premiate in lume, fie ca vorbim despre o echipa de fotbal sau niste liceeni olimpici la matematica. E ideal sa spui, de acasa, din fotoliul tau, scuipand o coaja de samanta pe covor: „E buni, domle, e romani de-ai nostri!“ Dar, de fiecare data cand esti tentat sa spui asta, pune-ti si intrebarea: cand am facut, cu adevarat, ceva real si personal PENTRU Romania?Si poate ca, in definitiv, nu pentru Romania trebuie sa faci lucruri, ci pentru tine. Sa te dezvolti ca fiinta umana, sa evoluezi neincetat, asta automat va face intr-o zi si societatea mai buna. Sa corupi cat mai multi oameni sa faca la fel. Sa nu te blazezi, sa ramai viu, pentru ca acolo unde e viata e si evolutie, e miscare si inaintare, e putere si libertate. Be true till the end. And laugh each day, pentru ca si rasul vindeca inimi. In rest, traiti, iubiti, cititi, visati, descoperiti-va, exprimati-va si fiti voi insiva pana la capat. Va multumesc pentru ca ma cititi!