Cred ca am descoperit un poet. Unul care lucreaza la inaltime. Pare sa detina toate tehnicile la zi ale scrierii de poezie, de la avangardisti la moderni si la postmoderni. Prin felul in care isi tatoneaza subiectul, mereu acelasi, dragostea, supusa deopotriva mitizarii si demitizarii, poezia Tatianei Ernuteanu poate aduce aminte de aceea a Savianei Stanescu din Sfaturi pentru gospodine si muze, dar asemanarile cu aceasta se opresc la capitolul abordare. Exista o sumedenie de formulari transante in Carne, visuri si oase triste uitate in Hydra, iar ele nu se refera neaparat la dragoste. Aceste constructii, mai ales, dau seama despre constiinta de sine pe care a atins-o poezia Tatianei Ernuteanu: „Oamenii nu functioneaza cu fise/ Poeziile mele nu mint”; „Pana la urma, Dragostea e un balci cu pretentii”; „Sunt fericita/ Vad nimicul. E mare lucru, caci nimicul permite sa vezi departe”; „Am avut o zi grea, era cat pe ce sa dau rateu/ Si sa trag un loz castigator pe scena poetica moderna” si, enuntul cel mai orgolios, „Ma declar impotriva romantismului (e lipicios ca sucul de portocale)”, care exprima implicit o arta poetica.Carne, visuri si oase triste uitate in Hydra este o carte pentru cei care cred in poezie. (Ioan Es. Pop)