Pe coridoarele intunecate ale bibliotecii, circula doar poemul-oracol pentru a deschide porti succesive in asteptarea bibliotecarului care isi ingrijeste pergamentele din piele de bivol, suportul pentru textele si palimpsestele randuite in rafturi.Poetul insusi, parasind compartimentul poeziei din biblioteca, se naruie in imaginea omului bantuit de cuvinte – fiintele vii care fac aceasta lume in zornait de lanturi ori incremenita in sloiuri de gheata.In gestul inalt, simbolic, al degetelor dreptei, care, impreunate, binecuvanteaza, se aduna toata poezia lui Eugen Barz, un poet roman admirabil de peste mari si tari.Ioan HOLBAN