Interesat de relationarea si conditionarea reciproca a cunoasterii si a afectivitatatii, autorul urmareste ideea imbratisata de un numar tot mai mare de psihologi clinicieni, potrivit careia emotiile au o componenta cognitiva substantiala si ca functionarea defectuoasa a acesteia are un rol fundamental in mentinerea tulburarilor afective. In acest sens, lucrarea de fata abordeaza una dintre fatetele relatiei cognitii-emotii: biasarea atentiei (adica distorsiunea in prelucrarea stimulilor emotionali in comparatie cu cei neutri) in anxietate. Se analizeaza la nivel teoretic, metodologic si empiric conditiile in care stimulii anxiogeni beneficiaza de resurse prioritare de procesare si consecintele acestui fenomen asupra calitatii si a intensitatii emotiilor resimtite. Sintetic, lucrarea urmareste specificul biasarilor atentionale si rolul lor in dinamica anxietatii.