Cu prilejul aparitiei impunatoarei si impresionantei trilogii Democratia. O religie a Marii Mame, […] am spus despre autor, Coriolan Babeti, ca este una dintre personalitatile care au facut posibil ca, in sfarsit, cultura scrisa a Banatului sa intre in randul lumii, adica sa ajunga la nivelul provinciilor cu veche traditie in domeniu. M-am referit atunci la contributia lui datorata gustului pentru eruditie, o eruditie nu imediat utila, ci una care sa fundamenteze constructia de idei. Constructie pe care cartea, atunci lansata, o reprezenta cu stralucire. Acum, cu aceasta noua carte in mana, suntem in masura sa apreciem si rolul lui Coriolan Babeti de mare animator al artelor. […] L-a ajutat, intr-asta, conceptia lui despre critica, in care nu vede o instanta de judecata, ci o insotitoare devotata, entuziasta, generoasa si, nu in ultimul rand, competenta a muncii artistilor, un efort sustinut de scoatere a acestora din ateliere si de aducere a lor sub luminile rampei. A fost nevoie, desigur, ca acesti artisti sa existe si sa fie, la randul lor, de nivel national, iar ei, din fericire, au fost destul de numerosi, dar prezenta lui Coriolan Babeti nu numai ca i-a ajutat sa se impuna, i-a si stimulat. A mai fost nevoie si de o – pasagera – perioada de relaxare in exercitiul de cenzori ai culturnicilor, dar cel care i-a invatat pe acestia, cu tact, cu putere de convingere, sa faca ce puteau ei mai bun, adica sa inchida ochii, s-a numit tot Coriolan Babeti. Si a mai fost nevoie de prestigiul lui personal in lumea criticilor si a oamenilor de cultura din capitala, pe care a stiut sa si-i castige in asa masura, incat ei au venit in numar mare – de pilda, cu ocazia exceptionalelor manifestari intitulate Studiu -, au aflat ce se intampla in miscarea artistica timisoreana si au dus vestea. […] Nu este nicidecum un monument pe care autorul si l-ar fi ridicat lui insusi, ci, intre altele, o cronica a miscarii artistice timisorene de dupa 1960 […] Stranse in manunchi, cronicile dedicate celor mai importanti artisti ai zonei alcatuiesc adevarate eseuri critice care ar putea insoti, fiecare, cate un album. Se bucura de acest tratament Julius Podlipny, Stefan Bertalan, Roman Cotosman, Constantin Flondor, Petru Jecza, Diodor Dure. […] Materia acestor eseuri e oferita, in masura egala, de opera si de artist. Ca sa iau numai un exemplu, portretul in miscare al lui Bertalan e zguduitor. Este, as spune, un ecorseu bland. Cu inzestrare de scriitor autentic si cu sensibilitatea unui om de inima, Coriolan Babeti a stiut sa puna in pagina, fara indiscretie, faptura torturata a unui artist care, prin suferinta lui de fiecare clipa, a developat, parca, esenta unei lumi, la oroarea careia noi, majoritatea, am fost destul de mediocri ca sa stim sa ne adaptam. […] Cartea mai este si o continua meditatie, atat prin tinuta interpretarilor, cat si prin desele, mereu seducatoare, digresiuni. La tot pasul, Coriolan Babeti gaseste ocazia sa dezvolte idei. Despre conditia criticii de arta, despre ideea de…