„Ascensiunea si declinul dinastiilor Chinei” reprezinta o lucrare ce poate fi plasata in zona de interferenta intre istoriografie si povestire istorica, un corpus aditional care poate face studiul istoriei Chinei mai palpabil, dar si mai palpitant.Personalitatile trecutului devin personaje intr-un scenariu ce admonesteaza subtil alunecarile prezente, racilele firii umane – egoismul, inumanitatea, desfraul sunt insotite de semne ale dezaprobarii cosmice. Ceea ce l-a determinat pe autorul lucrarii de fata, Li Jiazhen, sa se aplece nu atat asupra unei cronici cursive a unei imense „imparatii”, ci sa scoata in evidenta faptul ca istoria imperiala a Chinei este un lung sir de ascensiuni si decaderi, insotite de ritmate uniri si dezbinari, pare sa fie nu doar tertipul politic instrumentat in dinastia Zhou (sec XI-III i.d.Hr.) care atasa autoritatea dinastica de primirea si implinirea „mandatului Ceresc” (Tian ming), ci si concluzia perena ca lipsa de virtute induce lipsa de legitimitate si este imediat urmata de trecerea in nefiinta a regimului politic astfel descompus.Cititorul, mai ales cel nespecializat, se va bucura sa gaseasca in paginile acestei carti mai degraba eroi cu nume rezonante si evenimente palpitante decat strategii politice ori economice, statistici, puncte de vedere contrastante sau ipoteze decurgand din descoperiri arheologice. Istoria povestita de Li Jiazhen se poate, deci, inscrie in traditia povestirilor cu subiect istoric ce reprezentau, atat in China antica sau medievala dar si in cea moderna, o forma de divertisment extrem de gustata de publicul larg.Roxana Ribu