„Preocuparea pentru arta nu este una secundara in gindirea lui Maritain, decit poate in sensul in care ea deriva, firesc, din nucleul metafizic al filosofiei sale. Pusa in opere, aceasta tematica se regaseste in mai multe carti: Arta si scolastica (1920), Raspuns lui Jean Cocteau (1926), Frontierele poeziei (1935), Situatia poeziei (1938), Intuitia creatoare in arta si in poezie (1953).Cel putin doua sint directiile din care poate fi abordat acest versant al operei lui Maritain, si anume dinspre o «filosofie a artei» – sintagma pe care el o prefera termenului, considerat reductiv, de «estetica» – sau pornind de la diversele observatii pe care le formuleaza cu privire la un artist sau altul, la poeti, la pictori, la muzicieni. Arta moderna are pentru el o semnificatie aparte, marcata de constientizarea noului statut al artistului – autonomia – si de finalitatea operei sale, judecata exclusiv din perspectiva frumosului de atins” (Alin Tat)