Sadhu Arunachala, rezident la Sri Ramanasramam, Tiruvannamalai, este cu certitudine un bun exemplu de devotiune perfecta fata de Bhagavan Sri Ramana Maharshi. Numele si faima lui Bhagavan Sri Ramana l-au purtat din Anglia pana in India si, odata sosit la lacasul suprem al lui Bhagavan, nu l-a mai parasit niciodata.Este asadar foarte firesc ca el sa aiba multe sa ne povesteasca, nu numai despre Bhagavan si invataturile sale, ci si despre nenumarate alte intamplari petrecute in prezenta lui Bhagavan. “Sa incerc sa descriu acum primele mele impresii ale celor dintai momente in care m-am aflat in prezenta lui Bhagavan, e un demers dificil. Am simtit pacea extraordinara a prezentei sale, bunavointa, gratia lui. Nu am simtit ca si cum atunci l-as fi intalnit pentru prima oara. Era ca si cum l-as fi cunoscut dintotdeauna. Nu am avut nici macar senzatia reluarii unei legaturi cu o cunostinta veche. El fusese acolo dintotdeauna, desi eu nu fusesem constient de asta la momentul respectiv. Acum stiam. … el era ca o oglinda ce parea sa ne reflecte propriile simtaminte. Daca erai reticent ori vadeai o veneratie excesiva, el parea sa fie distant si rezervat, pe de alta parte, daca raspundeai firesc si cu naturalete iubirii atotcuprinzatoare a prezentei sale, atunci el te trata ca pe unul de-ai sai.Nenumarati oameni l-au identificat pe Bhagavan cu Dakshinamurti, gurul tacut. Nu a fost atat de taciturn pe cat au afirmat-o unii, insa atunci cand le vorbea discipolilor sai in inima lor, o facea prin tacere profunda. Oamenii veneau la el framantati de indoieli si dupa ce sedeau o vreme in prezenta lui, plecau fara a fi pus o singura intrebare, cu toate nedumeririle clarificate. El insusi a afirmat: „Tacerea este cea mai buna upadesa, care este insa potrivita doar pentru discipolii avansati; nu toti sunt capabili sa isi traga deplina inspiratie din ea, de aceea se recurge la cuvinte pentru a explica Adevarul. Adevarul este insa dincolo de cuvinte. Nu poate fi explicat. Bhagavan a avut, cu siguranta, un mesaj pentru Occident, unde era mult apreciat. Argumentarile pur rationaliste si lipsa oricarui sentimentalism in invataturile sale constituiau o mare atractie. Nu tinea niciodata predici, nici nu decreta ori impunea regulamente, ci se rezuma intotdeauna la indreptarea cautatorului asupra sa insusi, subliniind ca totul depindea in intregime de el, gurul neputand decat sa indice si sa ghideze, nimeni altcineva neputand conferi altcuiva Realizarea Sinelui. Bhagavan mi-a explicat odata ca gandurile ne vin sub forma de impulsuri intermitente ce se succed cu o viteza fulgeratoare si ca niciun gand nu e continuu. Este analog unui ciclu de curent alternativ atat de rapid incat pare continuu, la fel ca lumina electrica emanata de un bec. Daca doar am putea sa ne concentram mai degraba asupra intervalului dintre ganduri decat asupra gandurilor insele si iata, asta e Realizarea Sinelui. … presupunand ca te-ai debarasat de cea mai mare parte a vasanelor, cum apare de fapt realizarea? Referitor la aceasta intrebare de dobandire a realizarii Sinelui, Bhagavan mi-a marturisit ca o…