George Tzipoia se identifica cu arta sa care petnru el este ‘o necesitate vitala, absoluta, ca insasi respiratia. Arta este un imens efort de coerenta intr-o lume care ne anuleaza ca individ si ne suprima ca entitate umana… Este puterea de a rezista stereotipiilor si mediocritatii cotidiene care ne reduc la simple mecanisme…’ Ne gasim in prezenta unei opere puternice, care printr-un spectacol de lumina, ne introduce in universul unui vizionar. Umanist in sensul pe care Renastearea il da acestei notiuni, George Tzipoia deschide porti, ferestre, creaza spatii si reprezinta omul, suferinta sa , nelinistea sa, nevoia lui de Dumnezeire. Unele tablouri par sa ilustreze convingerea Sfintei Catherina de Siena: Drumul lui Christ crucificat ne va da mereu lumina si spiritul…