La inceputul razboiului impotriva Uniunii Sovietice, alaturi de Wehrmacht s-au angajat in lupta aproximativ 600 000 de militari din trupele aliate; mai tarziu, acestora li s-au adaugat numerosi voluntari straini si „auxiliari”. In punctul culminant al celui de-al Doilea Razboi Mondial pe frontul de est, fiecare al treilea soldat care lupta de partea Germaniei era strain. „Cruciada impotriva bolsevismului”, un slogan lansat de Hitler, a gasit ecou pretutindeni in Europa, atat la fascistii convinsi, cat si la cetatenii tarilor est-europene care luptau pentru a-si castiga independenta fata de URSS. Multi dintre acestia nu au luptat doar pe front, ci s-au lasat implicati si in actiuni criminale ale Wehrmachtului si ale Waffen SS-ului. Actiunile acestor combatanti – blamati de Fuhrer pentru esecul Reichului, condamnati in patria lor pentru tradare si apoi uitati – au fost neglijate sau trecute sub tacere de istorici in perioada Razboiului Rece, dar au fost glorificate de extrema dreapta. Pe baza cercetarilor recente, Rolf-Dieter Muller ofera in premiera o imagine de ansamblu, sistematica si concisa, asupra motivelor care i-au determinat pe aliatii lui Hitler si pe voluntarii straini sa lupte pe frontul de est.