Mie mi se pare ca, asemenea romanului, teatrului, basmului, mitului sau chiar poeziei (intr-o oarecare masura), aforismul poate face obiectul unei teorii. O eventuala teorie ar maximiza, desigur, scopul pe care trebuie sa-l atinga aforismul, asa cum face orice teorie, in orice domeniu. Ma intreb, insa, daca nu s-ar pierde accidentul spectaculos in favoarea necesarului neted, daca nu s-ar diminua surpriza insolitului in favoarea plictiselii predictibilului si daca nu s-ar compromite ireversibil misterioasa clipa de luciditate acuta, ca un fulger, pe care aforismul o aprinde pe firmamentul cautarii de sine. Nu promit sa nu reflectez teoretic, candva, asupra aforismului.Dar atunci, acesta nu va mai fi o floare de camp, spontana si intamplatoare, ci va fi o floare in glastra, amenajata. Deocamdata incerc sa ma bucur de aforism, nu sa-l judec.Emil DingaEmil Dinga (nascut in anul 1956, in comuna Gomesti, judetul Galati) este economist in specialitatea cibernetica economica. Este profesor universitar de economie teoretica si de epistmiologie economica, cercetator stiintific la Academia Romana, conducator de doctorat si de programe post-doctorale in domeniul economic. Debuteaza editorial in 2016 cu volumele Aforisme vol. 1 si Pseudo-rubaiate vol. 1. Este casatorit si locuieste in Bucuresti.